Jurnal de Călătorie – Turnul de Apă

Zilele trecute, fiind în Arad, mi-am făcut timp să vizitez Turnul de Apă, știam că acolo sunt Galeriile „Turnul de Apă”, numărul de telefon l-am aflat de pe pagina lor de facebook, nici prin gând nu îmi trecea că numărul aparținea chiar proprietarului galeriilor, profesorul Horia Truță.

Această prezentare necesită JavaScript.

Turnul te face să te simți minuscul în fața imensității acestuia. Fațada este acoperită cu niște cărămizi galbene și, în fiecare din fațade se fac remarcate frumoasele balustrade ale balcoanelor și ornamentația fină a fierului forjat. La scurt timp după ce l-am anunțat pe dl. profesor că vreau să vizitez turnul, dânsul a ajuns la turn și am început turul. Urcând treptele către primul etaj al turnului, am aflat, din spusele d-lui Horia Truță, că, turnul are 38 de metri înălțime și că a fost construit în anul 1896, proiectul fiind semnat de arhitectul Miklos Ybl, folosit fiind ca model donjonul unei cetăți. Tot de la dânsul am aflat că, la momentul finalizării construcției, aceasta era cea mai înaltă clădire a orașului. Până în 1956, turnul încă era folosit pentru menținerea presiunii pe conductele de apă ale orașului.

La primul etaj este prezentă o expoziție temporară. În perioada în care am vizitat eu turnul, în sala de la etajul I era prezentată o expoziție dedicată lui Aurel Vlaicu, în cadrul centenarului vizitei lui Vlaicu la Arad. Dl. profesor a precizat importanța vizitei lui Aurel Vlaicu, vizită ce și-a pus amprenta asupra orașului, astăzi, o școală, o universitate și un cartier purtându-i numele. Din expoziția dedicată lui Vlaicu mi-au rămas întipărite în minte modelele avioanelor Vlaicu I și Vlaicu II, tabloul artistului Ioan Kett-Groza ce îl înfățișează pe Aurel Vlaicu și imaginile cu subiectul expoziției și, de asemenea, cu articolele din ziarele acelor timpuri, ce anunțau vizita lui Vlaicu la Arad.

La etajul secund, se afla, în curs de amenajare, o expoziție de pictură, cu lucrări semnate de diferiți artiști, cuprinzând de la pictură abstractă până la pictură naivă.
La etajul trei este prezentă expoziția dedicată apei, mai exact, se prezintă modurile în care oamenii au utiluzat apa de-a lungul timpului, adică, machete de mori care foloseau apa, căzi de baie peste care negura vremurilor și-a pus amprenta, ulcioare și multe alte exponate interesante cu povești la fel de interesante rostite de dl. profesor.

Etajul patru este dedicat pompierilor și modului de alimentare al orașului de-a lungul timpului. În cadrul acestei expoziții este prezentată și macheta Capelei Sfântul Florian, protectorul pompierilor catolici, capelă ce a fost demolată în era comunistă. Tot o machetă, de data aceasta a cunoscutei corăbii Arca lui Noe, se poate vedea în aceeași expoziție.

Ultimul etaj al turnului este cel în care se află bazinul de apă, având capacitatea de 400 de tone. Partea de jos a bazinului este presărată cu punctulețe ce sclipesc. Inițial am crezut că acele punctulețe strălucitoare sunt găuri în bazin și, că prin ele pătrundrea lumina de la etajul 4, imaginația însă mi-a fost contrazisă de spusele domnului profesor, care a spus că „Astea ce sclipesc pe jos sunt urmările unor piese de teatru jucate aici, în bazin”.

Pentru continuare, vă rugăm să accesați link-ul de mai jos. Vă mulțumim.

Susa: Eugen Rogojan

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: