arhivă

Arhivele lunare: Mai 2013

(Realizat: Florina Păsculescu)

Statuia Sf. Florian din Arad este una dintre doar cele câteva statui ale sfântului, care au pătruns în zonele vestice ale României, unde o parte importantă a populației secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea a fost de rit romano-catolic.

Statuia din Arad este situată pe strada Adam Muller Guttenbrunn (fosta Strada Lungă)colț cu strada Zimbrului (fosta strada Cazarmei)în dreptul nr. 135, vis-a-vis de grădiniță, clădire care în trecut adăpostea școala din cartierul Aradul Nou, un cartier unde în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea locuiau etnici majoritar germani.

Parohul de acum al bisericii romano-catolice din Aradul Nou, Mates Dirschl, povestește că în anul 1792 s-a declanșat un mare incendiu, care amenința să distrugă tot cartierul, deoarece vântul bătea dinspre sud, iar casele erau construite din lemn. Locuitorii cartierului au luptat zile întregi pentru a-și proteja căminele. Cei care erau prea slabi pentru a-și oferi ajutorul în acțiunile de stingere a focului au mers la biserica din cartier și s-au rugat Sf. Florian, reprezentat într-o icoană de pe peretele bisericii. Focul a mistuit totul până în punctul marcat astăzi de statuia Sf. Florian. Se spune că ploaia a fost cea care a contribuit la stingerea incendiului care amenința să distrugă tot cartierul. Din acel an, credincioșii romano-catolici din cartier se adunau în fiecare dimineață în data de 4 mai pentru a asculta slujba de liturghie a Sf. Florian, iar apoi plecau în procesiune conduși de fanfara pompierilor în uniforme de paradă, corul bisericii, ministranții și preotul la locul unde incendiul a fost oprit de ploaia salvatoare.

În anul 1869 familia Dambacher și Anton Sachs au donat banii pentru ridicarea statuii Sfântului Florian care a fost sfințită în același an, în data de 1 iunie. Punctul ales pentru piatra de temelie a acesteia marchează locul unde incendiul a fost stins, dar totodată și locul unde căminele celor două familii au fost salvate, deoarece casele lor urmau a fi mistuite de flăcările necruțătoare. Conform registrelor bisericii ultimii descendenți ai celor două familii au părăsit România pentru a migra în Germania în perioada anilor `90. Cimitirul mai păstrează printre monumente în paragină și cruci datând din secolul al XX-lea pe care se citește numele Dambacher, iar registrul cimitirului, datând din același secol, identifică printre câteva nume ale urmașilor celor două familii chiar și un Dambacher cu adresa pe strada Schmeltzer (actuală Guttenbrunn), nr. 135.

Statuia ridicată în dreptul acestei adrese este opera unui sculptor necunoscut. Așezată pe un soclu înalt de 1, 70 m din gresie, decorat cu un cap de înger în miniatură și două cruci ale Sf. Florian, statuia îl reprezintă pe Mucenicul Florian, patronul pompierilor și este una dintre puținele statui colorate reprezentându-l pe Sf. Florian în România.În afara statuii din Aradul Nou mai există șase statui ale Sf. Florian răspândite prin vestul României în Jimbolia, Turda, Carei, Zădăreni și Sânpetru German dintre acestea doar cele din Zădăreni, Sânpetru și Aradul Nou sunt colorate. Statuia, de aproximativ 2 metri, este realizată din fontă turnată la Reșița și este așezată pe soclul din gresie inscripționat cu anul și numele sfântului într-un chenar de tip romanic. Întreaga statuie este pigmentată în diferite culori care subliniază ținuta unui legionar roman.

Florian a fost cetățean roman și a murit ca martir în anul 304, în Lauriacum, o localitate care azi se numește Lorch și se află în Austria.

Florian a trăit în timpul împăraților Dioclețian și Maximian și a fost comandant al armatei imperiale în provincia romană Noricum (care se întindea pe teritoriul Austriei de astăzi și o parte a Sloveniei). Pe lângă activitățile militare, el mai era responsabil și de organizarea brigăzilor de pompieri.

Legenda spune că Florian a stins în mod miraculos un incendiu folosind un singur ulcior cu apă, astfel încât este deseori reprezentat purtând un ulcior sau o găleată. Florian este și patronul hornarilor și al vechilor fabricanți de săpun în Austria și Polonia.

În acele vremuri, când creștinismul abia se născuse prin sacrificiul Lui Iisus, Imperiul Roman urmărea eradicarea acestuia. Astfel, Aquilinus a fost trimis pentru a desfășura acțiuni de persecutare a creștinilor. Când acesta i-a ordonat lui Florian să ofere sacrificii zeilor romani conform practicilor religioase ale romanilor, el a refuzat. Drept urmare a fost bătut, torturat și executat prin înnecare cu o piatră legată de gât în râul Enns.

O altă legendă despre martirul Florian spune că acesta a fost condamnat la ardere pe rug de către Împăratul Dioclețian, însă pedeapsa a suferit schimbări când Florian a provocat soldații romani să aprindă rugul spunând: ”Dacă o veți face, voi urca la cer pe flăcări.” Luând aminte la cele spuse, în loc să-l ardă pe rug, soldații l-au biciuit, l-au jupuit de viu, l-au trecut prin foc și, în cele din urmă l-au aruncat în râul Enns cu o piatră legată cu o funie în jurul gâtului.

Se spune că după un timp martirul a apărut în viziunea unei femei pe nume Valeria și i-a cerut acesteia să-l înmormânteze într-un loc mai potrivit. Șase sute de ani mai târziu, cândva între 900 – 955, a fost ridicată o mănăstire în apropierea mormântului lui Florian, în jur dezvoltându-se și satul Sf. Florian. În cele din urmă trupul său a fost mutat la mănăstirea Sf. Florian, aproape de Linz. Sf. Florian a devenit și patronul Poloniei în 1138, când Papa Lucius III a acceptat rugămintea Episcopului Cracoviei și a trimis moaște din trupul sfântului în Polonia. De atunci Sf. Florian a fost considerat patronul Poloniei, al orașului Linz și al pompierilor. Curând după acestea un om a fost salvat dintr-un incendiu invocând numele Sfântului Florian, astfel încât numele acestuia a continuat să fie invocat împotriva incendiilor.

Sf. Florian este sărbătorit de către credincioșii catolici în 4 mai, data morții sale. Până la instaurarea regimului comunist credincioșii catolici din cartierul Aradul Nou sărbătoreau ziua Sf. Florian împodobind statuia cu coșuri cu flori, asistând dimineața la liturghia Sf. Florian, după care plecau în procesiune înspre statuie, cântând un cântec specific de trei strofe, se rugau, iar la sfârșitul ceremoniei se trăgeau focuri de armă, iar florile erau împărțite oamenilor pentru a le duce acasă.Timp de 45 de ani tradițiile religioase au fost interzise, iar după căderea comunismului, datorită scăderii numărului etnicilor germani și a mediei de vârstă al acestora, procesiunea Sf. Florian nu a fost reluată.

Cu toate acestea,credincioșii se roagă Sf. Mucenic Florian, patronul pompierilor și în prezent, așa cum se rugau și în trecut, în cazul incendiilor și chiar al inundațiilor.

SURSE:

PAROH ROMANO-CATOLiC MATES DIRSCHL
DR. ANTON PETER PETRI – Neuarad/Banat, Organizația Aradul Nou din Germania, 1985
HORIA TRUȚĂ, DAN DEMȘEA – Monumente de for public, însemne memoriale,
construcții decorative și parcuri din județul Arad, Ed. Nigredo, 2007, Arad
* * * – Registrul cimitirului romano-catolic din cartierul Aradul Nou
http://zamfirpop.wordpress.com/2009/04/26/florian-de-pe-eminescu/
http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Florian
http://www.gocolumbiamo.com/Fire/Honor_Guard/saint_florian.php

 

MULȚUMIRI:

Parohului romano-catolic MATES DIRSCHL
Elevului din cl. a X-a C de la Lic. Ped. ”Dimitrie Țichindeal”, ALEXANDRU OBRAD
Elevei din cl. a VIII-a A de la Lic. Ped. ”Dimitrie Țichindeal”, NICOLETA FILIPAȘ
Colegului PAUL PAVEL
D-lui admin. al cimitirului romano-catolic din cart. Aradul Nou, DESIDERIU BENICIU
Prietenei, ANDREA TĂNASE

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: